Faima de nedescris de care s-a bucurat Leonardo Da Vinci in timpul vietii a ramas neatinsa pana in ziua de azi si acest lucru se datoreaza, in mare masura, neobositei dorinte de cunoastere care i-a indrumat gandirea si felul de-a fi. Si-a folosit puterea creatoare in toate domeniile ce foloseau reprezentarea grafica: pictura, sculptura, arhitectura si inginerie. Insa nu s-a oprit aici. Ajutat de inteligenta sa sclipitoare, de puterea neobisnuita de observatie si de maiestria de desenator, a realizat studii asupra naturii, fapt ce i-a permis sa exceleze in arta si stiinta deopotriva.

Leonardo s-a nascut in 1452 la o ferma toscana in Anchiano, Italia, in apropiere de orasul in care si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei sale. A fost pictor, sculptor, arhitect, om de stiinta umanist Italian, adica intruchiparea "omului universal" al Renasterii. Inca de mic copil si-a demonstrat calitatile exceptionale, in special ca desenator si muzician. Desi nu a urmat nici un fel de educatie formala (scoala publica), traind in casa tatalui sau a avut acces la materialele educationale detinute de familie.

O fire autodidacta, Leonardo era interesat sa descopere permanent lucruri noi, fiind cu adevarat extraordinar faptul ca acesta a reusit sa depaseasca cu mult orizontul stiintific al timpului sau, multe din descoperirile si inventiile lui punand bazele lumii moderne de azi.

La 15 ani, tatal sau, om de vaza in oras, l-a pus sub ucenicia lui Andrea del Verrocchio. Aici Leonardo primeste o instruire bogata, invatand pictura, sculptura, dar si artele mecanice. Lucreaza totodata si in atelierul vecin, al artistului Antonio Pollaiuolo. Va fi artist independent in Florenta pana in 1481.

In 1482, Leonardo pleaca la Milano pentru a intra in slujba ducelui si ramane aici 17 ani pana la prabusirea guvernarii lui Lodovico, in 1499. Firea lui blanda, precum si purtarea aleasa au facut sa fie foarte apreciat la curtea ducelui. Foarte pretuit, i se cereau mereu picturi, sculpturi si era insarcinat cu organizarea balurilor regale. De asemenea, a servit adesea drept consilier in domeniul arhitecturii, fortificatiilor si problemelor militare, dar si ca inginer pe probleme de hidraulica si mecanica.

In cei 17 ani de sedere la Milano, Leonardo duce la bun sfarsit sase compozitii. Intre 1483 si 1486 a lucrat la Fecioara intre stanci, iar mai apoi termina una dintre cele mai faimoase opere ale sale, impunatoarea pictura pe perete Cina cea de Taina (1495-1498) in refectoriul manastirii Santa Maria delle Grazie. În aceasta perioada a pictat si "Fecioarele din Rocce". Notabila este si pictura decorativa pe tavan (1498) realizata pentru Sala delle Asse a castelului Sforzesco din Milano.

In aceasta perioada lucreaza la un maret proiect sculptural: o monumentala statuie ecvestra ridicata in cinstea lui Francesco Sforza, intemeietorul dinastiei Sforza. Leonardo a dedicat 12 ani – nu fara intreruperi – acestei statui.

In 1503 primeste comanda pentru o fresca in sala de consiliu de la Palazzo Vecchio din Florenta, o scena istorica de proportii monumentale (7 pe 17 m), adica de doua ori dimensiunile Cinei. Timp de trei ani a lucrat la Batalia de la Anghiari, dar pictura a ramas neterminata. Tot in acesti ani picteaza si Mona Lisa (cca. 1503-506).

In urmatorii ani Leonardo gaseste satisfactie in indatoririle sale ce presupuneau in mare masura acordarea de sfaturi in probleme de arhitectura. In aceasta perioada pe care o petrece la Milano picteaza foarte putin.

In acesti ani, preocuparile stiintifice ale artistului iau amploare. Studiile sale anatomice capata noi dimensiuni gratie colaborarii cu Marcantonio della Torre, un renumit anatomist din Pavia. Leonardo initiaza planurile pentru o lucrare cu caracter general ce urma sa cuprinda nu doar reproduceri exacte si detaliate ale corpului si organelor umane, ci si anatomie comparata si studii complete de fiziologie. In plus, manuscrisele sale abunda in studii de matematica, optica, mecanica, geologie si botanica.

La finele lui 1516 paraseste pentru totdeauna Italia impreuna cu Melzi, discipolul sau credincios. Ultimii trei ani din viata si-i petrece in micul castel Cloux, langa palatul regal de vara de la Amboise, pe valea Loarei. Poarta cu mandrie titlul de “Premier peintre, architecte et mechanicien du Roi” (“Prim pictor, arhitect si inginer al Regelui”). Continua sa faca schite pentru baluri, insa regele il considera un oaspete de onoare si ii ofera libertate totala.

Leonardo picteaza foarte putin in Franta, preferand sa-si randuiasca si sa-si redacteze studiile stiintifice, tratatele de pictura, precum si cateva pagini din tratatul de anatomie. In asa-numitele "Viziuni despre sfarsitul lumii" sau "Potopul", descrie cu risipa de imaginatie fortele primordiale ce domina natura, lasand totodata sa se intrevada pesimismul sau.

Leonardo Da Vinci se stinge la Cloux si este inhumat in biserica-palat Sfantul Florentin. Biserica e pustiita in timpul Revolutiei Franceze si e distrusa pana la temelii la inceputul secolului XIX. Astazi nu se mai cunoaste locul mormantului.